Efectele televiziunii asupra mintii umane

O carte de exceptie, aparuta de curand in editia a doua, ne ofera fizicianul si teologul Virgiliu Gheorghe [Vlaescu]:

Efectele televiziunii asupra mintii umane, Ed. Evanghelismos/Fundatia Traditia Romanesca, Bucuresti, 2005, 463 pagini – radiografie sistematica si aproape exhaustiva, intemeiata pe o ampla bibliografie la zi. Cu ingaduinta autorului, reproducem aici introducerea, ca pe o arvuna a lecturii integrale, la care va invitam cat mai degraba.

Vizionarea TV nu este un simplu obicei sau doar un mijloc de informare: ne asezam zilnic cateva ceasuri in fata televizorului, ne relaxam, aflam ce se mai intampla in lume si dupa aceea ne continuam activitatea. Prin caracteristicile si intensitatea experientei, prin periodicitatea cu care intervine inca din primii ani ai vietii, privitul la televizor influenteaza in mod definitoriu viata omului contemporan. Oamenii ajung sa gandeasca, sa se comporte, sa se imbrace dupa cum le sugereaza televiziunea. O mare parte din modul de a fi al acestui om, din ideile, aspiratiile si sentimentele lui se datoreaza miilor de ore petrecute in fata celei pe care Martin Eslin o numeste „masina visarii”.

Televiziunea, televizionarea sau mass-media in general reconstruiesc realitatea, configureaza un nou mediu de existenta si de constiinta pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi. Ca principale mijloace ale promovarii nihilismului si culturii divertismentului, ele influenteaza in mod decisiv orizontul religios al omului contemporan. Cu siguranta, fara televizor si publicitate lumea nu ar fi aratat asa cum o vedem astazi. In mod cert, nu s-ar fi inaintat atat de mult in directia degradarii valorilor traditionale, a relatiilor personale si comunitare, a vietii de familie, a moralei sociale si individuale.

Aceasta uriasa influenta pe care o are televiziunea in viata omului modern explica volumul semnificativ de informatii pe care cartea de fata il aduce inaintea cititorilor. Au fost tratate atat problemele ridicate de tehnologia audio-video, de obiceiul vizionarii in sine, cat si cele ce vizeaza influenta mesajelor TV asupra modului de viata al oamenilor, asupra credintei acestora. S-a acordat o atentie deosebita mecanismelor care stau la baza efectului puternic al televiziunii, actiunii sale hipnotice, dependentei pe care o creeaza si a celor mai multe din procesele neuropsihologice, educationale si culturale pe care televiziunea le pune in miscare.

Scopul principal al cartii nu este acela de a critica sau stigmatiza televiziunea, ci de a intelege in ce consta efectul acesteia, care este modul cum actioneaza ea asupra creierului si a sufletului uman. Aceasta fidela radiografie a obiceiului vizionarii si a consecintelor sale este necesara atat pentru a putea fi contracarata actiunea televiziunii – cel mai persuasiv mijloc de comunicare din istoria lumii -, cat si pentru a putea fi gasit drumul de intoarcere la viata fireasca a omului fara televizor.

Renuntarea la televiziune nu este un lucru usor de realizat, caci imaginea video si cea publicitara au instalat o adevarata dictatura in spatiul public si privat al societatii moderne, au ajuns sa-l impresoare pe omul modern din toate partile. De aceea efortul eliberarii de tirania mediatica trebuie sa fie corelat si cu o buna cunoastere a fenomenelor, si cu adoptarea unui mod de viata care sa asigure o minima imunitate. Altfel, evadarea din spatiul concentrationar al realitatii mediatice (televiziune, internet), al constiintei globale, va fi imposibila.

Multimea extraordinara a sistemelor de semnificatie implicate in lumea TV – limbaj verbal, expresie vocala, gestica, limbaj al trupului, decor –, viteza de schimbare a cadrelor, efectele tehnice in general, ce bulverseaza atentia telespectatorului, fac ca majoritatea informatiilor transmise prin televiziune sa aiba un impact subliminal, adica sa nu fie complet sau deloc constientizate de telespectator, desi ele patrund in mintea acestuia si sunt depozitate in memorie. Acest efect eminamente subliminal al televiziunii este favorizat de inducerea in mintea telespectatorului, pe parcursul vizionarii, a unui ritm cerebral alfa. Dupa cum demonstreaza neuropsihologii Emery si Peper, intrarea intr-o stare semi-hipnotica atunci cand ochii sunt fixati pe ecran indica nu numai diminuarea cenzorului rational, a judecatii, ci si deschiderea portilor subconstientului si patrunderea necenzurata a mesajelor TV in adancul acestuia. Efectul subliminal al televiziunii explica de ce oamenii nu pot intelege ca prin simpla vizionare poate sa le fie intaurita, intr-o masura definitorie, existenta.

In prima parte a volumului de fata, au fost analizate efectele pe care ecranul TV si vizionarea TV ca obicei cotidian le au asupra dezvoltarii si functionarii creierului uman, independent de natura mesajelor transmise prin televizor. A doua parte aduce in atentie importanta pe care o are oricare mediu de comunicare, in special mediul TV, in modelarea mesajelor ce sunt transmise prin el si in configurarea unei stari mentale specifice comunicarii cu mediul respectiv. Totodata, au fost luate in considerare mesajele ce caracterizeaza continutul programelor TV, natura acestora si consecintele pe termen lung ale educatiei in spiritul culturii TV. Pe langa concluziile din finalul fiecaruir capitol mai important, in a treia parte a acestui volum au fost rezumate efectele pe care televiziunea le are asupra dezvoltarii vietii mentale a copiilor si a vietii de familie. Consideratiile ultimului capitol se refera la mijloacele pe care omul contemporan le are la indemana pentru eliberarea de seductia si tirania televizorului. Concluzia generala a primului volum este aceea ca atat tehnologia video, ecranul TV, cat si mesajele transmise prin televiziune defavorizeaza definitoriu dezvoltarea si functionarea normala a creierului uman.

Pentru a putea intelege acest lucru, in primele subcapitole a fost aratat felul in care mediul, experienta lumii inconjuratoare influenteaza nu numai modul in care gandeste copilul si comportamentul acestuia, dar si dezvoltarea structurala a creierului, modul in care se configureaza retelele neuronale. Plecand de la aceste date si analizand caracteristicile experientei TV, neuropsihologii concluzioneaza ca acei copii care din primii ani de viata au petrecut o parte semnificativa din timpul fiecarei zile in fata micului ecran risca sa aiba un creier diferit dezvoltat fata de cei din generatiile anterioare, care au trait fara televizor. In principal, modificarile sunt proportionale cu timpul dedicat vizionarii, depinzand insa si de alti factori educationali si de mediu.

Aceste afirmatii pot aparea ca exagerate pentru multi dintre cititori, deoarece fenomenul nu poate fi identificat cu usurinta. Pe de o parte, nu se cunoaste faptul ca deficientele de ordin comportamental si cognitiv se asociaza unei nedezvoltari corespunzatoare a retelelor neuronale ce mediaza acele abilitati. Vazandu-si copiii ca nu sunt capabili sa se concentreze cu atentie sau ca nu pot sa-si controleze comportamentul, parintii nu-si dau seama ca insesi retelele neuronale in care sunt procesate aceste abilitati nu s-au dezvoltat normal, din cauza timpului petrecut de-a lungul anilor in fata micului ecran. Pe de alta parte, deficientele incep sa devina vizibile destul de tarziu, abia dupa clasa a III-a, cand procesul de invatare solicita prezenta unor abilitati de ordin superior. In cazul in care copiii nu sunt pusi sa faca nimic, fiind permanent protejati, si cand nu se iau in considerare dificultatile intampinate de acestia in procesul de invatamant, in citit, in scriere, in folosirea limbii, atunci incapacitatile lor mentale vor trece neobservate, putandu-se conserva si extinde in mod necontrolat.

Cercetarile neuropsihologilor demonstreaza ca vizionarea TV altereaza in special capacitatile cognitive ale persoanei umane. Nu numai procesul invatarii este dezavantajat, ci si gandirea logica si analitica, discursivi-tatea, capacitatea de exprimare a ideilor, creativitatea si chiar dezvoltarea inteligentei. Televiziunea afecteaza mai ales cortexul prefrontal, acea parte a creierului care este cel mai bine dezvoltata la om, unde sunt mediate procesele mentale superioare, functiile executive ale cortexului, ce diferentiaza fiinta umana de celelalte vietuitoare.

Vatamarea cortexului prefrontal prin vizionarea TV, prin cultivarea mentalitatilor si atitudinilor nihiliste ale culturii divertismentului are puternice repercusiuni in comportamentul telespectatorilor, in formularea actiunilor, in capacitatea de decizie si in adaptarea la noi situatii de viata. Toate acestea se datoreaza faptului ca in cortexul prefrontal sunt integrate gandurile, cu emotiile si cu motivatia, aici